Cum apare un cuvânt care pare a-l trimite pe utilizator- „cu celeritate”!- direct în categoria intelectualilor de înaltă ţinută, cum se instalează iremediabil pe buzele tuturor invitaţilor sau moderatorilor de la televiziuni.

Apar din ce în ce mai multe cuvinte, expresii şi totodată precauţii stupide care să scutească finanţatorii televiziunilor de eventuale amenzi date pe bază de nerspectare a drepturilor omului.

Ni se spune că nu ştiu care produs are nu-ştiu-ce bacterie şi s-a retras din lanţul de magazine. Niciodată nu ni se spune care-i lanţul. Şi nici foarte clar care-i produsul. Toată lumea iese mulţumită, la urma-urmei. Cei care se simt „cu musca pe căciulă” îşi văd mai departe de vânzările lor, cei care au prezentat ştirea nu pot fi daţi în judecată pentru că nu s-a precizat clar care-i vinovatul.

Auzim, în cazuri evidente de vinovaţi pentru accidente de maşină sau crime: „dacă va fi găsit vinovat, X riscă … ani de închisoare”. Azi s-a vorbit despre o doctoriţă găsită înjunghiată de mai multe ori în cabinetul stomatologic în care lucra. Ce să mai spun despre o aşa gândire profundă: „anchetatorii iau în calcul eventualitatea unei crime” ? Serios ? Nu ne-am fi gândit…

Pe la tv, vrând-nevrând, mai prind şi reclame. Chiar acum e prezentat un aparat de suflat aer mai rece decât aerul din cameră. Firma care-l produce are nu ştiu câţi ani de „expertiză” în domeniu. Nimeni nu mai zice „experienţă”. O fi un cuvânt obscen şi încă n-am aflat ?

A fost campionatul european de fotbal. Comentatorii apreciau „rezilienţa” unor jucători. Gata, s-a terminat cu rezistenţa la efort!

Tot comentatorii noştri n-au putut să-i pronunţe corect numele fotbalistului francez Mbappé. Săracii(?) comentatori ziceau (transcriu oarecum fonetic) „eMbappé” în loc Mbappé. Păi…dacă nu pot să vorbească, să se mulţumească cu scrisul… Exagerez…

Se consumă droguri. Unii consumatori (unii!...) sunt prinşi, şi atunci ştirea e „îmblânzită” cu expresia „substanţe interzise” în loc de „droguri”. Dar… asta sunt! Droguri! La noi li se spune, „substanţe interzise” e mai moderat, mai ocolitor. Să nu deranjăm… Drepturile omului!

Cu mai mulţi ani in urmă am comentat pe www.sighet247.ro cartea „Capul profesorului Dowell” de Alexandr Romanovici Beleaev. Acolo, capul gândea, dar n-avea corp.

Pare-se că acum suntem aproape de a ne imagina capul fără creier. Sau… există deja ?