Academia Română - Secţia de filologie şi literatură organizează la 1 februarie 2024 sesiunea aniversară "Nicolae Breban - 90", eveniment găzduit de Aula Academiei Române (Calea Victoriei nr. 125), începând de la ora 11.00, potrivit site-ului Academiei Române, https://acad.ro/.

Cuvântul de deschidere aparţine acad. Ioan-Aurel Pop, preşedintele Academiei Române, iar alocuţiuni vor mai rosti acad. Victor Voicu, acad. Mihai Cimpoi, prof. univ. Ion Pop, membru corespondent al Academiei Române, Valeriu Matei, membru de onoare al Academiei Române, prof. univ. Bogdan Creţu, de la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi, precum şi conf. univ. Paul Cernat, de la Universitatea din Bucureşti.

Cu acelaşi prilej, revista "Contemporanul - ideea europeana" îi dedică lui Nicolae Breban un număr special, care va fi prezentat de Aura Christi, redactor-şef al revistei, iar Romfilatelia va lansa un produs filatelic omagial, care va fi prezentat de Cristina Popescu, director general Romfilatelia.

De asemenea, la 2 februarie 2024, Muzeul Naţional al Literaturii Române (MNLR) organizează "Colocviul Naţional Nicolae Breban" cu ocazia împlinirii vârstei de 90 de ani, eveniment găzduit la sediul MNLR, Sala Perpessicius (Str. Nicolae Creţulescu 8), începând de la ora 11.00, potrivit site-ului MNLR, https://mnlr.ro/.

În cadrul acestui colocviu susţin prelegeri: Mihai Cimpoi - "Breban şi Nietzsche", Valeriu Matei - "Nicolae Breban sau voinţa de a rezista", Constantina Raveca Buleu - "Nicolae Breban în dialog cu Friedrich Nietzsche", Aura Christi - "Breban - viaţa ca o operă de artă", Dumitru Păcuraru - "Patriarhul prozei româneşti", Cassian Maria Spiridon - "Nicolae Breban, un mare prozator", George Vulturescu - "Nordicul Breban". Sesiunea este moderată de Ioan Cristescu, se mai menţionează pe site-ul https://mnlr.ro/.

***

Nicolae Breban, romancier, eseist, poet, dramaturg, publicist, s-a născut la 1 februarie 1934, la Baia Mare, având în actele civile şi prenumele Alexandru, conform site-ului https://acad.ro/. Tatăl său, Vasile Breban, era preot greco-catolic în comuna Recea din Maramureş, descendent al unei vechi generaţii de preoţi.

A urmat şcoala primară şi liceul la Lugoj. Exmatriculat din liceu în 1951, în ultimul an de studii, din cauza originii sociale "nesănătoase", şi-a terminat studiile la Oradea, unde a lucrat în acelaşi timp ca funcţionar, după cum indică "Dicţionarul general al literaturii române" apărut sub egida Academiei Române (Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2004)

După obţinerea bacalaureatului (1952), s-a stabilit în Bucureşti, unde a vrut să se înscrie la Universitate, dar nu a fost admis, tot din cauza "originii sociale". Reuşeşte să fie admis, în 1953, la Facultatea de Filosofie, "măsluind actele", după cum el însuşi mărturiseşte în "Confesiuni violente" (1994), dar, subterfugiul fiind descoperit, este exmatriculat, se menţionează în "Dicţionarul general al literaturii române" (Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2004). A repetat tentativa în anul următor, însă abandonează, fiind bolnav. În perioada 1956-1957 este student la Cluj (la Filologie, limba şi literatura germană), însă întrerupe din nou şi definitiv studiile, potrivit sursei citate mai sus.

A fost funcţionar la Oradea, strungar la Uzinele "23 August" din Bucureşti şi a lucrat un timp la garajul Ministerului Finanţelor. A frecventat cercurile unor tineri scriitori în curs de afirmare, între care Nichita Stănescu, Matei Călinescu, Cezar Baltag, Florin Mugur, Grigore Hagiu ş.a. A debutat literar în 1957, în revista "Viaţa studenţească", cu schiţa "Doamna din vis".

În 1961, publică schiţe în "Gazeta Literară". Primul său roman, "Francisca", apărut în 1965, a fost distins cu Premiul "Ion Creangă" al Academiei Române, fiind bine primit de critică şi de cititori, menţionează site-ul https://acad.ro/. Urmează romanele "În absenţa stăpânilor" (1966) şi "Animale bolnave" (1968, Premiul Uniunii Scriitorilor; reeditat în 2004). În perioada 1962-1964 publică noi schiţe şi fragmente de roman în "Gazeta literară", "Luceafărul", "Orizont" şi "Viaţa românească".

"Nicolae Breban se impune, de la primele romane, ca unul dintre cei mai importanţi prozatori ai epocii, unul dintre principalii novatori ai prozei româneşti de ficţiune" ("Dicţionarul general al literaturii române", Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2004). Unul dintre cei mai importanţi romancieri români, Nicolae Breban este, alături de Nichita Stănescu, unul dintre vârfurile generaţiei şaizeci, potrivit https://www.ideeaeuropeana.ro/.

A fost redactor-şef adjunct (din toamna anului 1968), apoi redactor-şef la "România literară" (1970-1971).

În iulie 1971, aflându-se la Paris şi luând cunoştinţă de măsurile de înăsprire a controlului ideologic introduse în ţară (prin "Tezele" din iulie 1971), Nicolae Breban şi-a prezentat, în semn de protest, demisia de la conducerea "României literare". A fost exclus din Biroul Uniunii Scriitorilor şi marginalizat de autorităţi. Ulterior, dobândind şi cetăţenia vest-germană, face mai multe călătorii în străinătate, locuind perioade îndelungate la Paris. ("Dicţionarul general al literaturii române", Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2004).

După 1989 a fost foarte prezent în publicistica şi dezbaterile de idei din ţară. Din aprilie 1990, Nicolae Breban este directorul revistei "Contemporanul - Ideea europeană", serie nouă a "Contemporanului", iar titlul şi concepţia revistei i se datorează.

Alte romane ale sale sunt "Îngerul de gips" (1973, reeditat în 2008), "Bunavestire" (1977, Premiul Uniunii Scriitorilor), "Don Juan" (1981), "Drumul la zid" (1984, reeditat în 2009 şi 2010), "Pândă şi seducţie" (1991, reeditat în 2014), trilogia "Amfitrion": I. Demonii mărunţi, II. Procuratorii, III. Alberta (1994, Premiul Uniunii Scriitorilor), tetralogia "Ziua şi noaptea" (primul volum, cu acelaşi titlu, apare în 1998), "Singura cale" (2011, reeditat în 2015), "Jocul şi fuga" (2015), "Frica" (2018).

Din publicistica sa (eseuri, memorii) amintim: "Confesiuni violente" (1994), "Riscul în cultură" (1997), "Spiritul românesc în faţa unei dictaturi" (1997), "Stricte amintiri literare" (2001), "Sensul vieţii (Memorii I-IV)" (2003-2007), "Fr. Nietzsche. Maxime comentate" (2004), "Vinovaţi fără vină" (2006), "Trădarea criticii" (2009), "Profeţii despre prezent. Elogiul morţii" (2009), "O istorie dramatică a prezentului" (2016), "Viaţa mea" (2017), conform https://acad.ro/.

A scris, de asemenea, nuvele ("Orfeu în infern" - 2008; "Act gratuit" - 2020), piese de teatru ("Culoarul cu şoareci" - 1980; "Bătrâna doamnă şi fluturele" - 1982; "Ursul şi ştiuca" - 2000), versuri ("Elegii parisiene" - 1992, ediţia a II-a 2006; "Cânturi" - 2013) şi a tradus din Rainer Maria Rilke ("Elegii duineze" - 2006, reeditat în 2008). A semnat scenariul peliculei "Răutăciosul adolescent" (1969, regia Gheorghe Vitanidis), precum şi scenariul şi regia filmului "Printre colinele verzi" (1970, o ecranizare a romanului "Animale bolnave"), care a fost inclus în selecţia oficială a Festivalului Internaţional de la Cannes în 1971. Totodată, opera sa literară a fost tradusă în numeroase limbi.

La 24 octombrie 1997 a fost ales membru corespondent al Academiei Române, iar la 14 ianuarie 2009 a devenit membru titular al acestui înalt for ştiinţific şi cultural.

A primit, în 1994, Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, iar în 2000 - Premiul "Opera omnia" pentru întreaga sa activitate literară din partea revistei "Convorbiri literare", precum şi Premiul Naţional de Literatură acordat de USR (pentru anul literar 1999). De asemenea, a primit premiul revistei "Cuvântul" pe anul 2002 - secţiunea teatru.

În 2005 a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii de Vest "Vasile Goldiş" Satu Mare, iar în 2012 i-a fost conferit titlul de membru de onoare al Uniunii Muzicienilor Interpreţi din România (UNIMIR), la cea de-a doua ediţie a Galei Premiilor UNIMIR. Este laureat al Premiilor "Marin Sorescu" 2013, decernate de Academia Română şi de Primăria Craiova. În 2014, la Gala Premiilor Brâncoveanu, la secţiunea Literatură, a fost premiat pentru întreaga sa operă, iar în 2018 a obţinut Premiul Naţional pentru Proză "Ion Creangă", Opera Omnia, ediţia a II-a.

În anul 2000, Preşedinţia României i-a decernat Ordinul Naţional "Steaua României" în grad de Ofiţer "pentru realizări artistice remarcabile şi pentru promovarea culturii", iar în 2016 i-a fost decernat Ordinul Naţional "Steaua României" în grad de Comandor.

În 2004, la Editura Fundaţiei Culturale Ideea Europeană, a apărut volumul "Nicolae Breban - 70", îngrijit de scriitoarea Aura Christi, iar în 2017 a apărut volumul autobiografic "Viaţa mea". La 1 februarie 2019, Academia Română a organizat o sesiune aniversară omagială dedicată scriitorului Nicolae Breban, cu prilejul împlinirii vârstei de 85 de ani. În 2019 i-a fost conferit titlul de cetăţean de onoare al oraşului Târgu Neamţ.

În 2021, scriitorul Nicolae Breban a fost preşedinte al juriului pentru decernarea Premiului naţional pentru proză "Ion Creangă", Opera omnia, ediţia a V-a. La 17 ianuarie 2023, o întâlnire cu scriitorul Nicolae Breban a avut loc la sediul Muzeului Naţional al Literaturii Române, în cadrul evenimentelor organizate cu prilejul Zilelor Culturii Naţionale la MNLR.