Din văzduh, un fulg plutind pe-o adiere,
Cu trupu-i învelit subtil, în gheaț-ai timpurie,
Alunecă pe-obraz să-mi dea o mângâiere..
Eram convins că Tu ești, în perfecta-i simetrie.

Dar unde ești tu?
O! rază de șoapte uitate!

Te-ascunzi prin Cer de februarie?
Te-ascunzi în rima dintr-un vis?…
Sau într-a fulgului călătorie
Ce cade-ncet din Paradis.

Te caut prin vers și în cuprins,
Te caut în colțuri de carte,
Te caut în așternutul nins,
O! raza mea de șoapte uitate.

În gând, te-am zărit pe un Cer de iluzii..
Fecioara mea din stele-nghețate,
Pe-un nor suspendat în destine târzii
Ești tu! fulgul uitat ce cade din șoapte.