Și dacă-n seara asta, tu ai să-mi zâmbești,
Am să te iau de mână, să te țin aproape.
Tu mă privești, surâzi, încerci să mă-nțelegi,
Ești muza mea? O stea? O-ntindere de ape?

Ai dreptate... și-ți mai spun:

Ești ieri, ești azi și ești și mâine,
Ești timpul întrerupt în agonie,
Cuvânt divin din glas de violine
Și-un zâmbet, răsărit pentru vecie.

Sculptura-n piatră a unui mit nescris,
Cu Venus și Afrodita, te asemeni.
Geometrie sacră ancorată-n Paradis,
Ești Alfa și Omega între pământeni.

La trupu-ți inspirat din arta bizantină,
Ca note-n simfonie cântând pe portativ,
Zeus și Apollo și Soarele se-nchină,
Armonia ta abundă-n sufletu-mi captiv.

Ținându-te de mâna, al tău sunt și mă supun.