În revista „Studii de ştiinţă şi cultură″, volumul XIV, Nr. 3, din septembrie 2018, pe care o primesc online, apare articolul „Poemul Haiku în comunitatea online românească″ scris de Irina-Ana Drobot.

Se precizează acolo că „scopul acestui articol este de a discuta mai multe tendințe ale comunității online haiku românești, în grupul român Kukai, condus și predat de Corneliu Traian Atanasiu″.

Sursa menţionată preia din articolul „Exerciţii de universalitate″ de Dan Mitruţ câteva din regulile pe care un haiku trebuie să le îndeplinească pentru a se „califica″ în minunata manieră japoneză de a spune mult în versuri puţine, de a „stârni″ sentimente folosind câteva cuvinte.

Restrâng la câteva cerinţele – prezentate de Dan Mitruţ - pe care trebuie să le îndeplinească un haiku.

- Este un poem din trei versuri, primul cu 5, al doilea cu 7 şi al treilea din nou cu 5 silabe.
- Tematica abordată: meditaţia asupra naturii.
- Apare un cuvânt despre: un anotimp, fenomene terestre, fenomene cereṣti, sărbători, plante, animale, activităţi sau acţiuni umane.
- „Folosirea unei pauze/cezuri (Kireji) după primul sau al doilea vers. Are valoarea unei pauze de sens, contribuind la accentuarea sugestiei, elementul esenţial al unui haiku. Se notează prin liniuţă (-)″.
- „Figuri de stil: elipsa, paradoxul, simbolul, aliteraţia, sau procedee precum konkkadori (variaţia aluzivă)″.
- „Nu se folosesc figurile de stil specifice artelor poetice occidentale (comparaţia, metafora, repetiţia). Nu se foloseşte rima″.
- Sunt admise doar verbe la timpul prezent sau la gerunziu.
- „Un haiku este o poezie a simţurilor, care surprind în mod misterios realitatea, nicidecum a limbajului″.

Irina-Ana Drobot pune în articol câteva din creaţiile autorilor români de haiku. Câteva exemple în rândurile de mai jos.

Cezar Ciobîcǎ în „Petale în vânt″:
„petale de prun – / rochia de mireasă / plină de molii″
„inundaţie –/ cântecul ciocârliei / umple valea″
„moara în ruină – / doar greierii măcinând / lumina lunii″
„clepsidra spartă – / miresmele de tei / îmi umplu timpul″

De acelaṣi autor alte haiku-uri publicate în „Caruselul anotimpurilor″:
„după aversă – / găurile din asfalt /pline cu stele″
„urlete de lupi – / din nou lacu-ngheţat/ se fisurează″

Livia Ciupav în „Calendar de ceapǎ″:
„după furtună / cerul şi magnolia / în aceeaşi baltă″
„casa bătrânei – / doar parfumul teiului / îi trece pragul″
„vacanţă mare – / în curtea liceului / o minge spartă″
„noapte de vară – / cu fiecare val / saltul lunii″
„toamna aproape – / în cutia poştală / doar nişte frunze″

Maria Tirenescu în „Printre flori″:
„Noapte înstelată – / într-un cireş bătrân / prima floare″

Elena Malec în „Mugur de haiku″:
„uşa crăpată –/mustăţile pisicii / împung aerul″
„un ochi de apă –/ ciocul vrabiei sapă / o gaură-n cer″

Nu ṣtiu dacă sigheteanul Marin Slujeru face parte din grupul online „Kukai″ al creatorilor români de haiku. Ştiu în schimb că i-am admirat poemele de 5-7-5 silabe din volumul „În pas de 17″. Îmi face plăcere să pun aici câteva fără a „divulga″ nimic din sentimentele – amestecate ṣi în proporţii schimbătoare la fiecare poezie, care m-a învăluit recitind-o.

Marin Slujeru:
„în colţul mesei, / la cafea cu amicii / - singur cu mine”
„femeie seara- / păzind casa rămasă / neterminată”
„pe roşul palton, / depusă vopsea blondă / - după Sărbători”
„ieşind din local, / îşi scutură surâsul / - fetiţa cu flori”
„se cască la greu, / sală plină de trupuri / - Martie, liceu”
„ceaiu-n livadă- / pe porţelanuri umbre / de flori de cireş”

Sentimentele pe care poemele lui Marin Slujeru sau ale celorlalţi autori de haiku le „revarsă″ sunt proprii fiecărui cititor. E însă ceva ce le întrece pe toate: admiraţia pentru cei care compun această „poezie pe un bob de orez″ (l-am citat pe Dan Costinaṣ).