Singur în necunoscut -
apoi tu - și nimic între noi - doar liniște
în jurul nostru - atât de liniște că am auzit
cum ți-ai deschis întâia oară ochii -
atât de liniște, încât mi-am auzit sufletul
zâmbind de fericire când mi-ai dăruit
primul surâs.
În zare își aruncă lumina un astru purpuriu
peste întinderea necunoscută -
Le-am numit Soare și Pământ.
Am început să-ți vorbesc în gând, fără să mă auzi -
apoi… apropiindu-mă de tine
gândurile au început să vibreze - am rostit
primele cuvinte: ”Draga mea”.
A fost prima dintre șoapte.

Lângă tine m-am trezit - întâia oară -
te ține-am în brațele-mi goale, înveliți
doar în ceața deasă
prin care trec câteva raze tandre de soare,
cu veșmântu-i portocaliu abia trezit - în răcoare,
care-ți luminează chipul încă adormit
pe pieptul meu.
Am numit-o Dimineață.
Păru-ți buclat îmi atinge fața înmărmurită
de-a ta frumusețe - trezindu-mă-n real.
Cu un sărut pe fruntea-ți dezvelită,
ți-am deschis ochii căprui -
ca să-ți spun: ”Bună dimineața Soarele meu”.
A fost a doua șoaptă.

Fără dorință de a număra clipele -
nu avem curaj să ne îndepărtăm trupurile încleștate
de parc-am fi doar unu.
Te țin în brațe - tu mă cuprinzi în ale tale -
priviți de mărețul astru, în timp ce-și trage-ncet
razele-i galbene până-n vârf de boltă cerească.
Am numit-o Amiază.
Încă nu reușesc să-mi dezlipesc privirea
de la ființa ce mă cuprinde de parcă
nu vrea să mă piardă în necunoscut -
Te sărut - te sărut toată -
urmărind parcă razele soarelui - îți sărut
fiecare părticică a trupului luminat de ele.
Năucit de-a-ta splendoare îți spun: ”Te ador”
A fost a treia șoaptă.

E verde - în jurul nostru - între noi.
Liniștea este acum întreruptă de glasul
vântului, ce trece printre crengile copacilor
încărcați de frunze și flori - de culori.
Aerul plin de arome, îmbată un roi de gâze
trezite și ele din amorțeala dimineții.
Am numit-o Natură.
Mă topesc încet privind cum iarba fragedă
rămâne strivită sub tălpile tale goale, simțindu-i
mirosul proaspăt de nervuri frânte -
simt fiorii petalelor de flori, atingându-ți
pielea acoperită de săruturile mele.
Pornind amândoi spre necunoscut
îți spun încet: ”Sărut mâna draga mea”
A fost a patra șoaptă.

În față ni se-ntinde acum un infinit -
un infinit de ape albastre - și valuri și miraje -
ce rând pe rând, revin, spălând țărmuri și plaje.
Am numit-o Marea.
Stau mut și-ți privesc urmele lăsate-n
nisipul proaspăt renăscut din sărutul valurilor,
venite parcă din abis, doar să te atingă -
să-ți învelească trupul cu spuma lor.
La orizont - Soarele se aruncă-n valurile înspumate,
ascunzându-se încet - încet - gelos fiind, parcă, pe
frumusețea ta.
Pe nisipul ud, eu scriu emoții și sentimente -
dar valuri vin - rând pe rând, ștergându-i amintirea -
și-atunci rescriu - la infinit: ”În gândul meu vei fi mereu” -
A fost a cincea șoaptă.

Stele-n oglindă sau oglindă în stele -
pe un cer indigo -
este spectacolul mirific ce ni se arată acum în fața ochilor,
în timp ce contemplăm bolta în imensitatea ei,
culcați pe nisipul încălzit de astrul gelos -
abia ascuns -
și ascultând cum se zbat valurile - care -
îndrăgostite de tine - încearcă din răsputeri să te atingă.
L-am numit Univers.
Am să-ți culeg stele - una câte una - până la sfârșitul timpului -
să le cuprind în brațe - așa cum te cuprind pe tine -
să le pun într-un buchet infinit, învelit în emoții și sentimente,
legat cu valuri și miraje.
”Am să-ți pun Universul la picioare” - ți-am șoptit,
cu al meu obraz lângă al tău.
A fost a șasea șoaptă.

Încă o noapte înstelată.
Dintr-un colț de cer, Luna stând atârnată în întuneric
parcă fără viață, te implora să-i zâmbești -
și i-ai zâmbit -
a început să lumineze reflectând zâmbetul tău.
Singuri sub lumina Lunii, al tău chip mă lasă fără cuvinte
și ascultând cum îmi vorbești, ochișorii ții sărut
rând pe rând, urmârind cum îți trec fiori prin pielea toată,
cum tremuri toată - ca movul din lavandă.
Am numit-o Dragoste.
Dar oare asta-i dragostea? mă-ntreb - admirându-ți
trupul grațios cu forme dulci - sunt năucit -
pe umeri te sărut duios - și simt că
pe Lună aș putea să zbor să-ți arăt al meu dor -
de-ar fi - m-aș lupta cu Soarele să-ți sărut picioarele
și aș da orice - oricât - gâtul gingaș să ți-l sărut -
surâsul tău sub clar de Lună-l vreau - atâta vreau -
și-un sărut pe buze - în eternitate.
Să fi a mea de la ”Bună dimineața” până la ”Vise plăcute” -
vreau să-mi fi a șaptea șoaptă.
Te iubesc toată!