În prima secundă ce a fost oare,
Tu sau timpul?
Acele minuni din clipe primare,
Când marea Enigmă ți-a făcut trupul
Și sarea din Mare.
Cu patimă-ți caut în zare
Surâsul și chipul
Pictat în maluri și plaje-n formare,
Din ape adânci mă cheamă nisipul
Și sarea din Mare.
Pe-o Cale Lactee călcată-n picioare
Eu caut uscatul,
Dar gându-mi plutește pe valuri amare
Și buzele-mi seci îți gustă păcatul
Și sarea din Mare.
Sumar învelită în raze de Soare
Te simt toată,
Ființă pierdută-n arome de floare
Când zeii creat-au legenda atlantă
Și sarea din Mare.
Sărutu-ți renaște-n a porții splendoare,
Știu că exiști,
Sub Infinit ochii aștept să-ți coboare,
Abisul din mine și sufletu-mi miști
Ca sarea din Mare.
Pe cozi de comete-n milenii călare
Tu vei veni,
Zâmbind în ecouri cu forme neclare,
Minune a clipei primare, de-ai fi
Sarea din Mare.