Robert Millikan (fizicianul care a calculat sarcina electronului şi constanta lui Planck): „După ce mi-am consacrat întreaga viaţă cercetării ştiinţifice, sunt convins de existenţa unei divinităţi care conduce destinul umanităţii”. (p.248)

Cartea se numeşte şi „Dumnezeu, ştiinţa, dovezile. Zorii unei revoluţii”. Nu cred că de zori e vorba aici. Mai repede aş zice că e dovada clară a unei clarificări imposibil de combătut: Dumnezeu există! Argumentele autorilor, în rândurile de mai jos.

Dovezile sunt împărţite pe capitole. Sunt dovezi ştiinţifice, ale fizicii de înalt nivel, dovezile Bibliei, analizate cu stricteţe ştiinţifică, miracolul apariţiei Fecioarei Maria la Fatima, argumentele marilor filosofi ai omenirii.

Georges Lemaître, doctor la MIT şi totodată preot catolic, în 1927 a publicat teoria sa referitoare la expansiunea Universului. Pe atunci, Einstein nu era adeptul expansiunii universului. Îi răspundea lui Lemaître: „Calculele dumneavoastră sunt juste, dar intuiţia fizică este abominabilă”. (p.80)

„Fizică de popă”, spunea ironic Einstein… Sir Arthur Eddington, fost profesor al lui Lemaître, credea că teoria expansiunii Universului este „atât de absurdă şi incredibilă”, încât era „indignat că cineva ar putea să creadă în ea”. (p.81)

Acelaşi Georges Lemaître emite în 1931 o teorie şi mai şocantă: Universul are un început şi provine dintr-un atom primitiv. Acest atom, care a apărut dintr-o dată ar fi avut concentrată în el „toată materia şi toată energia din Univers, creând spaţiul şi timpul. „Noi putem concepe că spaţiul a început cu atomul primitiv, iar spaţiul a marcat începutul timpului”. (p.83)

Sir Arthur Eddington spunea despre această uimitoare teorie: „ Din punct de vedere filosofic, găsesc respingătoare noţiunea de început al ordinii actuale a naturii”.

Albert Einstein, când venea vorba despre atomul primitiv, exclama: „Nu, asta nu, asta sugerează prea mult creaţia!” (p.84)

Apoi, a urmat teoria despre explozia atomului primordial şi expansiunea Universului, teorie unanim acceptetată astăzi. Chiar Fred Hoyle, cel care a creat expresia „Big Bang” în 1949, în semn de dispreţ pentru teoria atomului primordial, a combătut teoria expansiunii universale, dar, încet – încet, „după mulţi ani de ateism, îşi sfârşeşte viaţa ca deist”. (p.88)

La teoria „Big-Bang” au aderat de la început Alexander Friedmann, Georges Lemaître şi George Gamow. Lemaître spunea „ Această origine sfidează imaginaţia şi raţiunea, punând în faţa lor o barieră pe care nu o pot depăşi. […] este spaţiul însuşi cel care începe, iar noi nu putem să concepem nimic fără spaţiu”. (p.92)

„Acest aspect crucial, căci dacă ştiinţa confirmă că timpul, spaţiul şi materia au avut un început absolut, atunci este clar că Universul provine dintr-o cauză care nu este temporală, spaţială sau materială, adică dintr-o cauză nenaturală, transcendentă, aflată la originea a tot ceea ce există şi la originea reglajului extrem de fin al datelor iniţiale ale Universului şi a legilor fizicii şi ale biologiei, indispensabile pentru ca atomii, stelele şi viaţa complexă să poată exista şi evolua”.(p.92)

Momentul „Marii Explozii”, acel moment unic t=0 nu poate fi descris pe baza legilor fizicii! Se poate descrie ce s-a întâmplat de la momentul t=10-43 secunde, numit „momentul Planck”, când cele patru interacţiuni fundamentale (slabă, puternică, electromagnetică şi gravitaţională) erau unificate.

„Momentul Planck” este „cea mai mică unitate de timp în sens fizic. Din acest motiv, perioada dinaintea momentului Planck este inaccesibilă fizicii actuale „şi unii savanţi cred că ea va fi pentru totdeauna inaccesibilă”. (p.93)

Autorii spun că nu putem gândi înainte de Big Bang, deoarece categoriile de timp, spaţiu şi materie nu pot fi concepute în afara acestei singularităţi iniţiale, potenţează ideea unui gest creator”. (p.100)

Despre crearea materiei, a spaţiului şi a timpului, Arno Penzias (premiul Nobel pentru fizică în 1978), spunea: „Cele mai bune date pe care le avem sunt exact cele pe care le-aş fi putut prezice dacă n-aş fi citit altceva decât cele cinci cărţi ale lui Moise, Psalmii şi Biblia. Big-Bang-ul a fost un moment de creaţie bruscă din nimic”.

Max Planck spunea: „Toată materia îşi află originea şi există numai în virtutea unei forţe. În spatele acestei forţe trebuie să presupunem că există o minte conştientă şi inteligentă”. (p.102)

Fizicianul austriac Ludwig Boltzmann, la începutul secolului XX, a demonstrat că entropia Universului creşte pe măsură ce timpul trece. Acest lucru, transpus în limbaj neacademic, înseamnă, de exemplu, răcirea cafelei în ceaşcă (p.121) Consecinţa creşterii entropiei (a stării de dezordine) este că într-un viitor foarte îndepărtat se va produce „moartea termică” a Universului, adică Universul nu este etern, este deci creat!

Ideologia bolşevismului impusă de tovarăşul Lenin a început o prigoană nemaintalnită împotriva bisericii, a clerului. Stalin, cel care a urmat la putere în URSS a impus, la 15 mai 1932 (dată memorabilă în istoria întunecată a umanităţii!), „planul cincinal pentru ateism”, cu sloganul „Fără Dumnezeu în 1937”.

Figura bolşevicilor nu ţine… Cam prin 1920 oamenii de ştiinţă încep să înţeleagă că Universul este în expansiune, deci a avut cândva un început. „Şi că acest început are inevitabil o cauză transcendentă, [pe] care unii nu ezită să o numească Dumnezeu”. (p.122)

1922. Alexander Friedmann, matematician la Universitatea din Sankt Petersburg a demonstrat că ecuaţiile Teoriei Relativităţii a lui Einstein arată că Universul este în expansiune. Cel mai cunoscut fizician de pe planetă reface calculele, dar rezultatele arată de fiecare dată expansiunea Universului. Pentru a corecta (?) neajunsul, Einstein introduce în calcule o constantă, pe care o numeşte „constantă cosmologică”. Constanta ajută la demonstrarea faptului că Universul este constant.

Trec peste nişte etape prezentate în carte despre teoria expansiunii Universului şi citez aici pe Albert Einstein, care, întrebat ce caută de fapt în ecuaţiile sale, spune: „Vreau să ştiu cum a creat Dumnezeu Universul. Ceea ce vreau să cunosc este gândirea lui Dumnezeu”. (p.144)

Lupta împotriva teoriei expansiunii Universului s-a dus şi în Germania hitleristă. (p146 şi următoarele). După ce ce Einstein a fost nevoit să părăsească definitiv Germania, Hitler a declarat, mândru şi penibil: „domnia noastră în fruntea Universului nu va avea sfârşit!”. (p.157)

Desigur, cartea se adresează celor pentru care fizica este un domeniu familiar, dar poate fi înţeleasă de toţi cei care vor să ştie, să înţeleagă şi ce-i dincolo de ce se vede. Există o „constantă de structură fină”, care „guvernează comportamentul forţei electromagnetice, este în relaţie profundă cu viteza luminii, sarcina electronului, constanta lui Planck şi […] culmea stranietăţii, care este numărul π. Prin ce minune ?”.

Despre această constantă a structurii fine fizicianul Max Born spunea: „dacă ar fi avut o valoare puţin mai mare decât cea pe care o are, noi n-am mai fi fost capabili să deosebim materia de neant. […] Valoare acestei constante nu se datorează, cu siguranţă, întâmplării […]”.

Pun aici câteva citate ale unor mari fizicieni, care confirmă, în urma activităţii lor ştiinţifice, că Universul a fost creat!

Fred Hoyle: „ o interpretare comună a faptelor sugerează că un super-intelect s-a jucat cu fizica, precum şi cu chimia şi biologia”.

Max Planck: „Toată materia îşi află originea şi există numai în virtutea unei forţe. În spatele acestei forţe trebuie să presupunem că există o minte conştientă şi inteligentă”.

Freeman Dyson (profesor de fizică la Priceton, unde a lucrat şi Einstein): „Cu cât examinez mai mult Universul şi detaliile arhitecturii sale, cu atât găsesc dovezi că într-un anumit sens el a ştiut că sosim”. (p.176).

Probabilitaea obţinerii unui Univers ca cel actual este estimată ca şansă de apariţie de 1 împărţit la 1060. (p.199) Totuşi, dacă am presupune că există 1060 universuri independente, tot trebuie să existe o maşină care să creeze universuri, […] care să fie bine reglată (de către cine?) […]”.

„De către cine ?”. Bună întrebare, am putea spune. Răspunsul, este atât de evident, încât nu merită insistat asupra lui. Cine are minte de gândit, să gândească!

Autorii cărţii se ocupă şi de informaţia pe care o stochează ADN-ul uman. Un cercetător, Pierre Sonigo e tranşant: „ADN-ul apare ca o cauză istorică, începutul unei istorii, dar nimeni nu ştie de unde vine, nici cum face ca să producă viaţa”. (p.229)

Oamenii de ştiinţă au calculat că probabilitatea de apariţie a celei mai simple celule vii este de o şansă la 10340.000! În partea consacrată formării Universului, autorii atrăgeau atenţia că probabilitatea reglajelor fine era de ordinul 1:10120. Ce să mai vorbim despre prbabilitatea de apariţie a celulei…(p.242)

Carlo Rubbia, profesor de fizică la Harvard, fost director al CERN: „Venim la Dumnezeu pe calea raţiunii, alţii urmează calea iraţionalului”.

Arthur Compton, profesor de fizică la Princeton: „…puţini sunt oamenii de ştiinţă de astăzi care apară o atitudine ateistă”. (p.257)

Werner von Braun (fost director la NASA): „ Nu ne putem confrunta cu legea şi ordinea Universului fără a trage concluzia că trebuie să existe o concepţie şi un scop în spatele acestora… […] Ce proces aleatoriu ar putea crea un creier sau un aparat ocular uman ?”. (p.260)

Albert Einstein: „… se întâmplă ca atunci când ne dedicăm ştiinţei, să se nască un sentiment religios special, fără îndoială, foarte diferit de religiozitatea cuiva mai naiv”. (p.292) „Fiinţe omeneşti, legume sau pulbere de stele, toţi dansăm în ritmul unei melodii misterioase, cântate în depărtare de un flautist invizibil”. (p.293) „Întâmplarea este Dumnezeu care se plimbă incognito”. Ştiinţa fără religie este şchioapă, religia fără ştiinţă este oarbă”. (p.294).

Autorii tratează pe larg în voluminoasa şi interesanta lor carte „Erorile Bibliei” (p.346):
1. Lumea a fost creată în şase zile.
2. Pământul a fost creat în prima zi, înaintea stelelor.
3. Lumina ar fi apărut în prima zi, în timp ce stelele, sursa luminii încă nu erau create.
4. Biblia spune că Pâmântul e plat.

Explicaţiile autorilor acestei excelente cărţi cu privire la „erorile” semnalate mai sus:

1. Când a fost scrisă Biblia, conceptul de „miliard” nu exista. „va fi inventat trei mii de ani mai târziu, în secolul al XV-lea, de nişte matematicieni francezi”. (p348)

2. În ebraică, „haarets” înseamnă întinderea de sub picioarele noastre, sau ţinutul în care trăim (p.351). Nu e vorba de planeta Pământ, termen complet necunoscut atunci când a fost scrisă Biblia.

3. Descoperirile secolului al XX-lea au arătat că lumina a apărut după 380.000 de ani de la „Big-Bang”, cu mult înaintea apariţiei stelelor. (p.353)

4. „Nu există niciun pasaj în Biblie care să ne spună că Pământul e plat”. Se spune şi azi, când ştim foarte bine forma Pământului: „în cele patru colţuri ale Pământului”, „la marginile Pământului”.

Citind cartea, poate mulţi se vor situa de partea unicului Einstein, care a spus:
„Eu cred în Dumnezeul lui Spinoza, care se revelează în armonia ordonată a ceea ce există, şi nu într-un Dumnezeu care se preocupă de destinul şi de acţiunile fiinţelor umane”. (294)