În voci de curcubeu în primăvară,
O liniște profundă se-auzii în seară,
Pe alei desprinse parcă din portret
Sunt eu și-un timbru dezlipit discret.

Dar vai, ce zgomot ar mai fi făcut
Până și timbrul pe trotuar căzut.
Pe strada asta-ngustă și pustie
Sunt eu și-un vers de poezie.

Dar gându-mi a-nceput timid să zboare
Ridicându-l lin să nu-l sfărâme,
Și l-a lipit cu un sărut pe o scrisoare
Pierdută undeva-n tăcuta lume.

De undeva, din liniștea divină,
Dezlipind cu grijă-i timbrul,
Un gând pereche va să vină
Ca să-mi de-a-napoi sărutul.